Iris și atât.

Fugi mereu pe drumul victoriei ...hrănindu-ţi visele.

Pe masa din bucătăria ta,se află toate ingredientele pentru prăjitura timpului.
Iei bolul idilei,pui o cantitate destul de mare de speranță,iei  lingura pasiunii şi pui un strop de melancolie.
Pentru a ieşi mai fragedă prăjitura,adaugi trei linguri cu vârf...de vise.
Amesteci până se transformă în compasiune.
Pui compoziţia în cuptorul iubirii...o laşi să să coacă cât este nevoie.
Scoţi rezultatul şi-l aşezi pe farfuria realităţii.
Presari puţine sentimente,ca să fie mai dulce.
O tai cu cuţitul remuşcării.
Se serveşte...de preferabil,cu vinul adevărului,turnat în paharul veseliei.

O poţi servi în momentele cele mai bune...şi cele mai rele.

Mai multe din noi.

I-a scris numele un fir de iarbă şi apoi l-a cusut în copac.

Îşi plimbă părul prin vânt.

Speranţele o încolţesc din ce în ce mai mult.

Bea din sticla fericirii găsită lângă focul inimii.

Manâncă din ciupercile sentimentelor.
Sunt aşa de gustoase,vrea să mănânce cât mai multe.

 Doarme pe bucăţi de speranţe,

Amestecate cu fire de vise 

Cusute cu iubiri neîmplinite.

Rămâi  un gândac distrus de trecerea ireversibilă a timpului.

Tu ştii de câte ori te-am invocat?

Ţi-am văzut sufletul zburând printre vise.

Erau visele mele.

Ce căutai în ele?

Cum de ţi-ai permis sa intrii la mine în ganduri?

 Ah,gândurile mele.

Îmi vreau gândurile înapoi.

Sunt mereu pe la tine.

Every breath you take and every move you make,I'll be watching you.

Zâmbetul tău a îmbrăţişat soarele.


Fugi cu luna,zâmbet imperfect.

Lasă-mă să-mi văd de amintirile mele copleşite de fum.

.Am păstrat zâmbetul tău.Îmi aduce mult soare şi miros de flori vestejite de timp.

Zâmbetul meu caută zâmbetul tău.

Tu te-ai uitat în sufletul meu?
... este plin cu zâmbete.

Zâmbetele ucid câteodată,ştiu asta de la tine.