marți, 15 iulie 2014

Pentru că peroanele îşi fac culcuş în inimi...

Destinul lor a fost scris înainte ca ei să se nască...


El: Băiatul cel rău. Percepea lumea într-un mod destul de comun. Naiv şi timid,încearca să-şi încredinţeze inima în ale EI mâini făcute din nori şi având miros de coacăze.

Era un proces destul de greu...pentru că viaţa l-a biciuit cu lacrimi fierbinţi şi a fost legat cu cătuşele depresiei.
Neîncrederea în oameni te face treptat să-ţi pierzi orice speranţă de a avea un trai mai bun.
De ce?.
Pentru că ei sunt răi.Nu-şi asculta inima.

Răutatea le-a intrat în vene şi le-a împietrit inimile.


Ea: Rebelă şi pusă mereu pe şotii. Neînduplecată şi haioasă.

Avea soare-n ochi ...iar pe buzele ei cântau stelele.

Şi ce mai cântec!
Un cântec ce numai sirenele îl puteau desluşi.

L-a ademenit pe EL exact cum sunt seduşi marinarii .
Şi ce mai cântec!.

Ţi-ai fi vândut şi sufletul pentru doar o secundă de acel cântec îmbibat în iubire.

Privirea EI a fost fatală.
I-a dat LUI ultima lovitură cu o bucată de iubire de chintesenţă tare.


S-au privit pentru prima dată la masa a treia  din magazinul speranţelor…
Pereţii erau martorii iubirii lor.

*Vioara sufletului ei a început să cânte când EL şi-a dezvăluit propria identitate.*

Mâinile EI calde îi atinsese obrazul drept.
Timiditatea LUI a început să strige cu glas tare să-şi pună capul LUI la pieptul ei.

EI aveau un mod inconfundabil de a-şi vorbi.
Işi aşterneau cuvintele pe foi ruginite de timp şi îşi şlefuiau sentimentele cu inima celuilalt.

Lacrimile fierbinţi ale fiecăruia le zdrobeau obrajii. Erau lacrimi de viitor umplut cu ciocolată.
Ciocolată care era dulce-amăruie. Dulce de la iubirea lor iar amăruie din pricina vieţii.
Destinul a fost scris aşa.
Aşa de indescifrabil.Aşa de splendid.Aşa de DIVIN.


EI le-ar da pensula cu sfârşit tragic ...dar…crezând atât de mult în iubirea lor,nu o vor accepta.



Destinul a fost scris aşa;cu bătăi de inimă şi răsuflări fierbinţi.

Destinul a fost scris aşa; cu amăgiri otrăvitoare şi speranţe pline de sens.

Destinul a fost scris aşa; pentru EL şi pentru Ea. Pentru EI DOI.

marți, 6 mai 2014

Simple feline.


Atât de seducătoare.
Atât de demonice.

Îmbracă mereu haina inocenţei.
Te amăgesc până nu mai ai aer.
Te devorează,

Îţi sug până şi ultimul strop de fericire.
Muşcă din tine-aşa cum dragostea îţi găureşte fiecare părticică a fiinţei tale.

Îţi pătrunde în fiecare gest.
Te lasă să mori,fără să-ţi poată da un fir al scăpării.

Le injectez miere în vene.

Duceţi-vă în lumea voastră,Bestii ale Iadului.

vineri, 27 decembrie 2013

Un ceas de înapoi şi un sfert de înainte


10 septembrie , 1975 .
Gara de Nord , Bucureşti  .
Ora : 20:25

Trenul a sosit în gară  când noaptea şi-a făcut culcuş peste soare . Ce-i drept , într-o seară ca asta trebuie să te însoţească jumătatea ta .
   Nu-i de mirare că la cele douăzeci şi cinci de primăveri ale lui încă îi pot găsi mici imperfecţiuni  . Puteam observa cu ochiul liber cum firele lui rebele de păr , având culoarea abanosului ,se aşează zburdalnice peste ochiul său stâng ,ca un altfel de imperfecţiune . Simţind braţul lui puternic ce îmi înconjoară gâtul , pot constata că nici uraganele  nu mă pot lua sub aripa lor .
Sunt cu capul pe pieptul lui , îi simt inima bătând şi pot auzi şiroaiele de sânge ce nu îşi găsesc liniştea în venele sale .
Deja simt că noaptea îşi invită cel mai bun prieten , frigul , să o acompanieze .
Simt amorţeala serii ce se propteşte de genunchiul  meu stâng , parcă vrând  să-mi smulgă pielea de pe el din cauza greutăţii sale.
În somnul meu pot percepe mai bine sentimentele pe care le am pentru bărbatul născut în luna lui Noiembrie.
Stai ! Ce se întâmplă?.
Simt că nu mă pot trezi pentru a vedea privirea soţului meu , dar nu-i nimic.


Imaginându-mi-l este forma pe care o abordez atunci când timpul ne separă .
Pot simţi cum răcoarea pătrunde în compartimente pe sub ferestrele murdărite de privirea fiecărui călător .
Adulmec mirosul rece al frigului combinat cu parfumul florilor de mai al aproapelui meu . Încă îmi pot aminti de toamna târzie ce ne aşteaptă pe amândoi în Ţara Împlinirii  , lângă casa fericirii .
Îmi aduc aminte de primul nostru sărut sub privirile Domnului nostru.Am fost pecetluiţi pe vecie în casa sa.
Observ cum verigheta mă strânge ,parcă vrând să mă trezească .
Respiraţia aproapelui îmi invadeaza fiinţa până la epuizare .
                Ora : 22:30 , aceeaşi noapte , aproape de Ţara Împlinirii .
   În difuzoare  aud cum trenul va sosi în cinci minute în Ţara Împlinirii , staţionând  pe linia trei. 
                  Ora : 22:35 .
Noi am ajuns unde ne-am dorit  şi pot spune că fiecare  om poate să ajungă unde doreşte şi cu cine doreşte .
Trebuie doar să îţi doreşti asta.
 Universul te va ajuta .

Străzi colorate de iubirea amantului nefericit.


Prea multe colţuri aşteptând lumina zorilor .


Ploaia cade lin pe obrazul ei îmbujorat.
Un râs adânc se zbate spre neant.

Fire de iarbă,hotote de râs.
Albul imaculat al rochiei ei este murdărit de nămolul sufletului.
Lumea îi părea ca un fulg de zăpadă într-o zi de vară.
Se aşează lângă un copac...
Din perspectiva ei,este cel mai frumos copac din pădurea în care se afla.
I-a scris numele pe un fir de iarbă şi apoi l-a cusut în copac.
Numele lui este perfect pe copacul vieţii ei.
Un zâmbet de fecioară se îndreaptă către portocaliul Soare.
Se joacă cu zâmbetul ei.
Îi spune cele mai adânci secrete.
Cum s-a cunoscut ea cu norul,cum s-a îndrăgostit de el.
Îşi plimbă părul prin vânt-speranţele o încolţesc.
Se naşte focul iubirii din gemete copilăreşti.Se încălzeşte cu el.
Bea din sticla fericirii găsită lângă copacul vieţii.
Se satură.
Mănâncă din ciupercile sentimentelor.
Sunt aşa de gustoase,vrea să mănânce cât mai multe.
Noaptea îşi aşează părul peste pădurea viselor din sufletul ei.
I se face somn.
Doarme pe bucăţi de speranţe amestecate cu fire de vise ...cusute cu iubiri neîmplinite.


Visa la dragostea ei.

joi, 8 august 2013

Zeiţa

Eşti zeiţa înţelepciunii?
Nu.
Eşti Hecate sau Selene.

Stranie şi comună.
Ai făcut un legământ cu vartejul de sentimente şi a pus stăpânire pe tine.
.............................................
Adulmecă răsuflarea primului apus când ai zărit-o.
Oh,Zeiţa aceea...
Solidă şi lichidă.
Îşi patrunde în fiecare sentiment.
Îţi muşcă din gânduri până la epuizare.
Se joacă cu tremurul buzelor tale.
Se încolăceşte pe trupul tău ca un şarpe deranjat de vânători.
Îţi sărută ochii dacă nu o venerezi,
Saliva ei este veninul tuturor Demonilor.
Are chip de înger-suflet de Diavol.
A împrumutat mrejele Afroditei.
Fii un Apollo pentru ea.
Las-o să danseze pe fericirea ta.
Las-o să se plimbe prin tine.
Aşa o să-ţi găsească inima.

Ea este ca si Pandora.


Lasa-ti inima sa bata pentru ea.

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Alfabetul NOSTRU.

Absenţă.
Balon.
Culori.
Dilema.
Euforie.
Frânturi.
Gând.
Hohot.
Inel.
Joc.
Kiwi.
Litera.
Mireasma.
Noapte.
Ora.
Puls.
Râs.
Sentiment.
Teama.
Urma.
Vuiet.
Zambet.

miercuri, 12 decembrie 2012

Trecut şi străin.


*Suspans*

Inima îi batea cu repeziciune.
Cuvintele nu o ajutau deloc,mai mult o bulversau.
Fiori îi trecură prin tot corpul.
Nu.i ştia reacţiile,privirile pătrunzătoare,zâmbetul.

Se apropia încet.
Corpul îi tremura.
Voia să se îndepărteze...dar ceva o împingea de la spate să.şi continue drumul.
Emoţiile o copleşeau...

....
Se apropia din ce în ce mai mult....

Zâmbetul de pe faţa ei nu putea fi şters nici cu ploi...nici cu furtuni...nici cu uragane.

Schimbări de priviri:

Ochii ei erau cât soarele.

*S.a îmbujorat *

Multe emoţii până cand totul urma să revină la normal.

Schimb de replici:

Nu sunt necesare acum.

Drum:

Conversaţie cu multe cuvinte pline de sens.
Plimbări aiurea....
Temeri..
Uşi deschise spre neant.
Râsete.
Copilăreli.
Priviri pe sub cuvinte îmbibate in alcool.

Emoţii:

Atingeri delicate.
Şoapte.
Dorinţe flămânde.
Râsete de nebunie.

Primul sărut:

Spontan.
Mult prea plăcut.
Nu poate fi uitat curând.



Orele treceau fără să pese nimănui.


Orele încă trec...
şi povestea continuă