Tu ai provocat acea tragedie...

M-ai făcut să sper şi să cred,m-ai făcut să vreau un vis.
Am fost o marionetă în braţele tale.
Un nor îmi zâmbeşte cald,fără să îmi pot imagina bucăţi din viitor.

Viitorul pentru mine?
Mă despic pentru tine.
Mă vezi…
->cu o mână frântă…pentru fericirea ta.
->cu un ochi scos…să poţi să simţi ca sunt lângă tine.
->cu o singură buză…să simţi dulceaţa cu nucşoara a buzei rămase.
->cu o singură ureche…pentru a-ţi şopti cât de greu este sa îţi vezi fericirea în vânt.
->cu un singur fir de păr…pentru a-ţi fi cald si bine pe timp de iarnă brumărie.

Mi-ai luat şi inima…pentru că oricum…eu trăiam prin tine.
Zambeam când iţi vedeam cuvintele în mână…aşteptând ca vântul să le ducă departe…
In Lumea Împlinirii.
Ţi-aş spune că acolo este un loc pentru pasări fără cuib…
Dar…n-ai pleca de aici…
Visezi pe aripi de plumb…
Îmi vrei până şi sângele din vene…
Vrei să te las…dar nu mă laşi să plec.

He's my insomnia.

S-a cuibărit primejdia în mintea mea..

Nu (m) ai iubit în niciun anotimp,de fapt...nu ai trăit.
Credeam că toamna te-a luat sub aripa ei și ți-a injectat dragoste în vene.
Credeam că simți cum explodezi de prea mult eu.
Nu era iubire,era o necesitate.
Ți-era frică de singurătate,iubitule!
Când iarna s-a așezat peste tine,te-ai îmbrăcat cu mine.
Ți-era așa de bine,te simțeai atât de protejat...încât ai uitat cine te-a îmbrăcat.
Te dezveleai ți te înveleai.încât credeam că o să mă sfâșii.
Credeam că am să devin o haină mult prea uzată.
Iar primăvara...o,primăvara.
Te-ai dezvelit ușor de mine și mă țineai în brațe.
Mă curățai și mă simțeai.
Eh,iluzii.
Tacerea și-a pus brațul între noi.
Și cât de mult as vrea să ajung la tine și să-ti șoptesc cuvinte pline de sens.

Tu nu m-ai iubit în niciun anotimp.

Tristețea mi-a penetrat cu brutalitate venele.

Mai știi,iubitule când priveam amândoi cerul lui Septembrie?
N-ai de unde să știi,pe tine singurătatea nu te înjunghie cu un cuțit.
Nu ai idee de nimic.
Atâtea pete de culoare .
Uite,îți dau pensula iubirii - colorează-mă.
Doar tu ai vopseaua ce-mi poate colora tristețea.
Să știi că zâmbetul tău se joacă  de-a v-ați ascunselea cu emoțiile mele.
Iubitule,tu nu ai habar că iarna m-a acoperit complet.Mi-a acoperit inima cu haina ei groasă.Era atât de grea,încât n-am mai putut s-o car pe umeri.
Mi-era și frică.
Parcă mă feream de ceva.
Mă feream de mine.?
De fapt,mă feream de sentimente....dar m-au prins în jocul lor.
Nu-i un joc absurd și imatur.
De fapt,îmi place jocul acesta.
Îmi dă dureri de cap amestecate cu melancolii fierbinți.
Noaptea este prietenul meu bun,iar insomnia și-a cusut aripile pe pielea mea.
Ah,iubitule,cât de mult aș vrea s-o descos .
Mă simt bătrână...ridurile tristeții îmi fac găuri adânci .
Dă-mi crema timpului.Știu că o ai.
......................
Ah,nu  poți  să mi-o dai.
Ești plecat.
În lumea bestiilor.Te-au legat cu cătușele uitării.
Acest joc nu-mi place.Poate că ar trebui să intri în jocul sentimentelor mele.
Nu-i un joc absurd și imatur.
Și mi-e dor de tine ...și vreau să gust din tine.

Dar tu n-ai de unde să știi,iubitule,ție tristețea nu ți-a penetrat cu brutalitate venele.

Cine sunt eu?

Eu sunt Iadul tău.
Eu sunt Raiul tău.
Eu sunt apa care te satură.
Eu sunt aerul pe care îl respiri.
Eu sunt pământul pe care calci.
Eu sunt muza ta.
Eu sunt zâmbetul de pe faţa ta.
Eu sunt gura ta moale şi caldă.
Eu sunt sângele care circulă prin tine.
Eu sunt roiul de fluturi din stomacul tău.
Eu sunt focul din inima ta.
Eu sunt cuvânt.
Eu sunt ţigara pe care o savurezi în timp ce îţi bei cafeaua.
Eu sunt sunetul  pe care îl auzi în fiecare dimineaţă.
Eu sunt firul tău de păr rebel pe care îl aşezi cu repeziciune,ori de câte ori ai ocazia.
Nu sunt multe.
Eu sunt TU.

From L...to R.

Se schimbase.Era cu totul alt om.

Nu doar ceea ce vedeau ei era diferit.Sufletul ei se metamorfozase.
Avea putere,simțea...în venele ei curgea foc lichid.
Destul de potrivit cu exteriorul de acum.Foc  în păr,foc în priviri,foc in sânge.
Ochii aceia mari,de ciocolată,și de o profunzime înșelătoare,debordau de încredere.
Făcuse un pact cu divolul,Lilith îi era tot timpul alături.
Regreta?Greu de crezut din felul în care îi străluceau ochii...și zâmbetul invada ființa.
Acum...avea tot ce își dorea.
Dragoste.
Îl prinsese pe băiat în culorile țipătoare ale zâmbetului ei.Îl drogase cu puțină ciocolată,din acele ferestre rotunde și încărcate de sentiment care se deschideau spre înteriorul ei.Îl avea numai pentru ea.Dar făcuse o greșeală aparent inobservabilă;Îi dăruise dragostea ei.Și știa,căci nu făcuse altceva în viață,decât să sufere.Dar poate că acesta era singurul lucru care l-a păstrat din vechea ei viață.
Poate aceasta era esența ei,materia primă ce nu se putea schimba,indiferent de forma pe care o primea.Era plămădită din dragoste.
Dragoste și ciocolată,piperată cu mult umor și cantități industriale de zâmbete.
Ciocolată cu piper.Asta era ea.Cu gura aceea dorită și doritoare,ce se vedea altfel în noua ei viață.
Ciocolată cu piper....

DRAGOSTE!.