Mai multe din noi.

I-a scris numele un fir de iarbă şi apoi l-a cusut în copac.

Îşi plimbă părul prin vânt.

Speranţele o încolţesc din ce în ce mai mult.

Bea din sticla fericirii găsită lângă focul inimii.

Manâncă din ciupercile sentimentelor.
Sunt aşa de gustoase,vrea să mănânce cât mai multe.

 Doarme pe bucăţi de speranţe,

Amestecate cu fire de vise 

Cusute cu iubiri neîmplinite.

Rămâi  un gândac distrus de trecerea ireversibilă a timpului.