vineri, 27 decembrie 2013

Străzi colorate de iubirea amantului nefericit.


Prea multe colţuri aşteptând lumina zorilor .


Ploaia cade lin pe obrazul ei îmbujorat.
Un râs adânc se zbate spre neant.

Fire de iarbă,hotote de râs.
Albul imaculat al rochiei ei este murdărit de nămolul sufletului.
Lumea îi părea ca un fulg de zăpadă într-o zi de vară.
Se aşează lângă un copac...
Din perspectiva ei,este cel mai frumos copac din pădurea în care se afla.
I-a scris numele pe un fir de iarbă şi apoi l-a cusut în copac.
Numele lui este perfect pe copacul vieţii ei.
Un zâmbet de fecioară se îndreaptă către portocaliul Soare.
Se joacă cu zâmbetul ei.
Îi spune cele mai adânci secrete.
Cum s-a cunoscut ea cu norul,cum s-a îndrăgostit de el.
Îşi plimbă părul prin vânt-speranţele o încolţesc.
Se naşte focul iubirii din gemete copilăreşti.Se încălzeşte cu el.
Bea din sticla fericirii găsită lângă copacul vieţii.
Se satură.
Mănâncă din ciupercile sentimentelor.
Sunt aşa de gustoase,vrea să mănânce cât mai multe.
Noaptea îşi aşează părul peste pădurea viselor din sufletul ei.
I se face somn.
Doarme pe bucăţi de speranţe amestecate cu fire de vise ...cusute cu iubiri neîmplinite.


Visa la dragostea ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu